Istoric
Satul Corbac (ori Corbii de piatră, ori satul Cheiani, devenit Corbeni după 1864), este atestat documentar la 15 aprilie 1456, acum peste 550 de ani, în actul de danie prin care Vladislav al II-lea întărește jupânul Mogoș mai multe proprietăți și sate, printre care și Corbeni. Ca și Curtea de Argeș, teritoriul comundei Corbeni se pare că a fost reședința de scaun a voievodului Seneslau în sec. al XIII-lea, pe terenul actualei mănăstiri a Poenarilor. Prima capitală a Țării Românești, a statului cuprins între Carpați, Dunăre și Marea Neagră a fost Curtea de Argeș, însă teritoriul Corbenilor era unul din locurile prin care se făcea migrația oamenilor și bunurilor dinspre Sibiu și Făgăraș, pe de o parte, și Țara Românească, pe de alta. De la Vladislav I (Vlaicu), al cărui mormânt se păstrează de câteva secole în biserica Sf. Nicolae din Curtea de Argeș, ne-a rămas cel mai vechi document intern scris la Curtea de Argeș (Datum în Argyas) la 25 noiembrie 1369. Tot el a fost unul dintre primii domni munteni care a sprijinit intensificarea legăturilor comerciale dintre Țara Românească și orașele din Transilvania, dintre Argeș, Brașov și Sibiu și acela care a înființat în Argeș, prima monetărie a țării și prima școală locală, sub urmașii lui Vlaicu Vodă, Radu I (1377-1383), Dan I (1383-1386) și, mai ales, Mircea cel Bătrân (1386-1418), când această perioadă de mare prosperitate avea să cunoască apogeul.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Loviștea a județului Argeș și era formată din satele Berendești, Bucșănești, Căpățâneni, Corbeni, Poenari și Turbura, având în total 1880 de locuitori. Existau în comună cinci biserici, o școală rurală de băieți și una de fete. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Oești, formată din satele Oești-Pământeni și Oești-Ungureni, având 567 de locuitori și două biserici.
Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Argeș a aceluiași județ. Comuna Corbeni avea 3481 de locuitori în satele Berindești, Bucșenești, Căpățânenii Pământeni, Căpățânenii Ungureni, Corbeni, Poenari și Turburea. Comunei Oești i se alipiseră și satele Cicănești și Bărăști, populația ei ajungând la 2800 de locuitori.
În 1931, comuna Oești a fost desființată, satele ei trecând la comuna Albești, după care la scurt timp satele Oeștii Pământeni și Oeștii Ungureni au format din nou o comună separată. În 1950, comunele au fost transferate raionului Curtea de Argeș din regiunea Argeș. În 1968, ele au revenit la județul Argeș, reînființat; satele Căpățânenii Pământeni și Căpățânenii Ungureni au trecut la comuna Arefu, iar comuna Oești s-a desființat, cele două sate ale ei fiind incluse în comuna Corbeni.
