Patrimoniul cultural istoric
Biserica Antonești a fost construită prin munca retribuită a prizonierilor de război sovietici din Lagărul Corbeni, fiind destinată din ordinul Mareșalului Ion Antonescu a fi locașul de cult al credincioșilor coloniei edificate pentru sinistrații inundațiilor din anul 1941 și definitivată recent, prin preocuparea ierarhului Calinic Argatu și a Episcopiei Argeșului. Acest lăcaș de cult a păstrat o scenă iconografică pictată, în anul 1942, în manieră tipic rusească de către un prizonier sovietic deținut în lagăr. Biserica a fost trăsnită în anul 1942, lucrările de edificare fiind din această cauză, sistate. În perioada comunistă, biserica fusese transformată în adăpost temporar pentru animale. Biserica Berindești (1863) a fost ctitorită de Gheorghe Berindescu, pe locul unei biserici ruinate. A fost reclădită de Dimitrie Mahala, iar pictura murală a fost executată de Gh. Velica.
Biserica Bucșenești – Potrivit textului pisaniei din 1747: „Această sfântă și dumnezeiască biserică de piatră, au înălțat-o din temelie, dumnealui Jupan Iordache căpitanul Bucșenescul și dumnealui Sandu logofăt”, pe moșia lor, în locul unei biserici datând, probabil din secolul al XVI-lea. Pe ancadramentul intrării, este incizat numele lui „Iordache log(ofăt) Mitrea”, posibil, unul dintre constructorii lăcașului de cult. Biserica Uspenie Bogorodițe a fost consolidată cu centuri metalice (1914), pardosită cu lespezi de piatră și reînvelită cu șiță de către Comisia Monumentelor Istorice (1943). Biserica are un plan dreptunghiular compartimentat, cu absidă decroșată, poligonală, în exterior și semicirculară, în interior cât și clopotniță deasupra pronaosului. Naosul și pronaosul sunt prevăzute cu calote sprijinite pe arce și console; naosul și pronaosul sunt prevăzute cu calote sprijinite pe arce și console; naosul este separat de altar, prin tâmplă de zid străpunsă de o deschidere frontală și două laterale. Decorația exterioară este formată dintr-un tor dublat, în partea inferioară, de un rând de zimți. Pictura murală originară în frescă, realizată de Gheorghe zugravul, a fost retușată în 1950, pe latura vestică; scene inspirate din Apocalipsă și cei 12 apostoli; pictura prezintă, în tablourile votive de pe peretele vestic al pronaosului, un evident caracter documentar, înfățișând pe ctitori și pe membrii familiilor acestora în costume de epocă. În patrimoniul bisericii, se află cărți ritualice: Triod (1789), Liturghier (1835), Psaltire (1835), Ceaslov (1840), Mineie (1852), Cazanie (1857), Evanghelie (1869) și icoane pe lemn din secolul al XIX-lea.
Biserica a fost sfințită de mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit, care, în zilele de 11-15 iulie 1747, a fost oaspetele boierilor Bucșenești. În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, biserica a fost jefuită de invadatori, luându-i-se: „un clopot de metal cu amestec de argint, sfeșnicele de alamă, candelabrul de alamă în greutate de 90 kg, un potir din aur” ș.a.
Biserica Corbeni a fost edificată în anul 1743 de postelnicul Sandu Bucșenescul, ispravnicul județului Argeș, și soția sa, jupâneasa Maria, restaurată în perioada anilor 1918-1919 și 1943-1953.
Biserica prezintă un plan dreptunghiular compartimentat, cu absidă poligonală decroșată, pridvor adăugat, cu arcade în acoladă sprijinită pe coloane și semicoloane. Naosul, pronaosul și pridvorul sunt acoperite cu calotă sprijinită pe arce și console. Naosul se separă de pronaos prin zid plin, străpuns de o largă arcadă în acoladă, iar, de altar, printr-un iconostas de lemn.
Pictura murală originară realizată în frescă a fost retușată în 1919 și 1968-1969. Se conservă ușa de la intrare sculptată în lemn, cu ornamente florale și cu reprezentarea acvilei bicefale. În patrimoniul bisericii, se află cărți ritualice: Mineie (1852), Psaltire (1856), Cazanie (1858), Tipic (1867) și icoane pictate pe lemn în sec. XIX, semnate de Dumitru zugravul.
Biserica Corbeni-Poenari (1879-1882) a fost ctitorită de obștea satului, „pe locul unei mănăstiri”.
Biserica Oești-Pământeni a fost construită, în 1837-1840, pe locul unei biserici de lemn, de către „Grigore Drugănescu vel paharnic și soția sa Maria, cu fiii: Dimitrie, Ana, Săftica, Domnica, Constantin, ostenitori acestui sfânt locaș, alături de: U.M. Costea, J. Leontie, J. Chiruș și fiii: Dumitru, Vasile și Chiriac. A fost restaurată în 1887, 1932 și 1969 în următoarele secțiuni: plan trilobat, cu abside poligonale, pridvor deschis cu arcade în plin cintru, susținute pe coloane și stâlpi de colț. Pictura murală, remarcabilă prin armonia culorilor, a fost realizată de Dumitru Norocea din Curtea de Argeș, în 1956.
Biserica Oești-Ungureni (1859) a fost începută de obștea satului și definitivată în anul 1897 cu cheltuiala proprietăresei Elena C. Racoviță.
